E mult prea simplă primăvara,
Fără de tine şi fără de mine,
Când ghioceii nu-şi pot lua povara
Ce niciodată nu le aparţine.
E mult prea simplă primăvara
Când mugurii foşnesc din pleoape
Şi nici o briză nu-i pe afară,
Ca să le-aducă gândurile aproape.
E mult prea simplă primăvara
Şi tot ce-i verde mă ucide despre tine,
E mult prea simplă primăvara,
Când fericită eşti fără de mine.
