Culori, culori…
Ce culoare au anotimpurile?
Ştim bine!
Iarna e albă când este ninsă,
Dar e galbenă când ne este cald
În casa închisă.
Primăvara vrea să devină verde,
Verde ne-nceput,
Pentru o viaţă în care
Toate-au culoare.
Vara e albastră ca cerul însorit!
Şi mereu e verde în toate câte-au înflorit.
Toate culorile din curcubeu,
Pe care le iubesc şi eu
Sunt în lanul de grâu, în florile din câmp,
Şi-n veselia hoinarului ce trece prin crâng.
Dar toamna?
Toamna are câte o culoare
Pentru fiecare:
Roşu pentru visători,
Verde pentru-ncepători,
Galben pentru gânditori,
Rozul e pentru îndrăzneţi,
Oranjul pentru cei isteţi,
Maroniul –
pentru grijuliul;
Iar portocaliul ─ celui încercat
Fiindcă a strigat:
“toamna mi te-a dat!”
Dar oare…
Ce culoare are depărtarea?
Depărtarea, o ştii tu şi cu mine…
Ea e… “albastru-infinit”,
Când sincron noi am gândit.
Depărtarea a luat, forma visului
şi culoarea gândului.
Din zarea văzduhului.
Şi…
Ce culoare are uitarea?
Uitarea e… ca marea!
Mare, dureroasă şi mai rar întoarsă.
Căci, doar aducerea-aminte este roză,
Cam difuză
Şi… confuză.
Dar toate împreună,
se cam iau de mână.
Într-un curcubeu,
Ce m-a fascinat mereu!
Ce ştiu eu de curcubeu?
Ştiu ─ dansează-un bolerou
Peste zare, pentru soare.
Trece ploaia, rămân stropii.
Ei îmi schimbă înspre ochii
Al luminii rocvaiv
Hai, te rog, nu fi naiv!
Prisme sunt în cercul său
Şi formează-un curcubeu.
Mulţumesc paginii WebCultura pentru acceptarea şi publicarea poeziilor mele.Este un îndemn semnificativ la creaţie şi lectură. În acelaşi timp vă mulţumesc şi pentru restul publicaţiilor variate şi valoroase publicate şi asupra cărora m-am aplecat ades cu plăcere şi curiozitate. Vă doresc mult succes! Cu respect.