Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Eu n-am avut niciodată inimă,
Iar dacă am avut, a fost din piatră.
Am spart-o-n bucățele și am păstrat-o-n porțelanuri
Pentru că acum era a altcuiva.
Eu n-am avut niciodată suflet.
L-am izbit de ziduri reci până a rămas doar praful…
De pe carțile vechi.
Ochi albaștri, tu știi ce spun cărțile?
Așterne-ți palma pe umărul meu,
Împletește-mi părul în flori de cireș
Și citește-mi,
Citește-mi până la apusul fiecărui răsărit.
Paradoxul mi-e stăpân.
Te-aș iubi, dar…
Probabil te-aș alunga odată cu refluxul.
Acum, răspunde-mi,
Am sau nu am?
Inimă.
