Eu n-am avut niciodată inimă,
Iar dacă am avut, a fost din piatră.
Am spart-o-n bucățele și am păstrat-o-n porțelanuri
Pentru că acum era a altcuiva.
Eu n-am avut niciodată suflet.
L-am izbit de ziduri reci până a rămas doar praful…
De pe carțile vechi.
Ochi albaștri, tu știi ce spun cărțile?
Așterne-ți palma pe umărul meu,
Împletește-mi părul în flori de cireș
Și citește-mi,
Citește-mi până la apusul fiecărui răsărit.
Paradoxul mi-e stăpân.
Te-aș iubi, dar…
Probabil te-aș alunga odată cu refluxul.
Acum, răspunde-mi,
Am sau nu am?
Inimă.
Chițac Ioana-Anamaria
De același autor
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
