Dacă te dau uitării, nu-i o vină,
e simplul fapt că vreau să trăiesc,
să admir mugurii uzi de lumină
și broaște ce-n prinți se rătăcesc.
Ne leagă sângele ce l-am vărsat
în noaptea sfeșnicelor de argint
când am gustat din dulcele păcat
cu foamea și setea unui savant.
La ora cinci în cafenea zăresc
dame frumoase și plictisite,
amorul cel pur ele-și doresc,
dar pleacă mereu dezamăgite.
Îmi place să mint, dacă-i folos,
că toți avem dreptul să iubim,
adun în grabă sufletul ei soios
și-n aburi de alcool ne rătăcim.
