Numai tu… ți-ai imaginat Marea,
O splendoare divină…
Și-ai prefăcut Zarea,
Într-o pepinieră de vină.
Tu… mi-ai aruncat, astă-noapte,
iubirea într-un hău?
Și-ai privit Destinul
făr’ de Dumnezeu?
M-ai închis, în final,
asemeneni unui lehău,
Într-o fractală hologramă,
departe de apogeu.