Ore de veșnicie

Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!

De dragoste, de dor…

Mă tângui ca un stih din Psaltire,
Gândul închinându-mi-l ție;
Ore sarbede, ore de mâhnire,
Ore de veșnicie.

N-am sprijin, n-am argument; fără sens
O inima-a altuia în mine mai bate;
Se-ncercuie tot mai strâns și mai dens
În juru-mi singurătate.

Câte zile, câte săptămâni, câte luni,
Câți ani, câte veacuri sunt
De când o primăvară cu minuni
A înflorit pe pământ?

Amintirea paradisului e-n mine,
După umbra ta rătăcesc din loc în loc;
Uit că te-a furat spre țărmuri străine
Fantastica pasere Roc.

Între primejdii și drumuri grele,
Surd și orb, te-oi aștepta până când
Te vei coborî dintre evuri și stele
Și mă vei căuta surâzând.

Lemn de-aș fi, ori gheață, ori stâncă,
Ori mormânt uitat,
Voi ieși din noaptea-mi adâncă
De vedenia ta deșteptat.

Cum m-atinge varga de aur și apa vie,
Mă scol din basm și te salut uimit:
“Bine-ai venit, Domniță, la Împărăție…
Lung somn am dormit…”

Mihail Sadoveanu (5 noiembrie 1880 – 19 octombrie 1961)
Mă tângui ca un stih din Psaltire (volumul Daim, 1944)

de-dor

(foto)

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Adaugă comentariu