Căzut-au mii de stele-n noaptea asta,
Printre atâtea braţe ridicate de copaci,
Ţesând prea sfântul giulgiu alb pe coasta
Pământului, răpus de greierii posaci.
Căzut-au mii de stele-n cartea noastră,
Când la fereastră stau cu gândurile-n zare
Şi te privesc foşnindu-ţi rochia albastră,
Purtând căluţi dansând cu stelele de Mare.
Căzut-au mii de stele-n visul nostru
Şi albe zări îţi poartă dorul către mine,
Prin mantia de ger şi de concert ilustru,
Al iernii ce mă duce, rece, către tine.
Căzut-au mii de stele printre lemne
Şi focul zbate gânduri şi destine laolaltă,
Printre atâtea dubii şi iubiri nedemne
De-a îngerilor mult prea crudă daltă.
