Ai buzele sculptate-n ruj, pe-o boltă,
Dintr-o capelă părăsită-n nori,
Când asfinţitul se aşterne în recoltă
Printre-a butucilor, erotice orori.
Şi ochii ţi-i iţeşti timid prin pâclă verde,
Ce se înaltã dintr-un biet Cezanne,
Când lebede îşi spun… la revedere
Şi se-ntalnesc apoi într-un alt an.
Îţi treci cu indecentă graţie de zană,
Frumoasă mâna dreaptã printre iţe blonde
Şi te aşterni suav, în palidă lumină,
Ce Luna printre farduri ţi-o ascunde.
Ai trupul tot pictat cu-arome de vitralii,
De vin, de ceaţă şi de-albastre zări,
Cu-atâta patimă de Voroneţ pe unghii,
Şi tălpile strivite de atâtea sărutări