E iar decembrie,
Nici nu mai ştiu a câta oară
Când zările aşteaptă-n drogherie
Zăpezile prelungi de iarn-amară.
E iar decembrie,
După atâtea luni de floare,
Când norii se aruncă-n vrie
Cu albastra lor şi rece boare.
E iar decembrie,
Cu gânduri reci la ceas de seară,
Când sobă-şi cere ultima simbrie
Ca să ne-mpacheteze-n ceară.
E iar decembrie
Şi anii se intend să nască altul,
Când cel de-acum se zbate-n agonie
Şi tot scufundă zările în viscol.
E iar decembrie…
