Au răvăşit cocorii, cu plecarea lor,
Toate culorile din tristă asta lume,
Iar mândre flori, se tot gătesc cu dor,
De-a frunzelor scăpate din robime.
Au prididit până şi urşii că să coasă,
Poteci cu fragi spre inimi de pădure,
Cu tivuri dese, din sfoară de pucioasa
Şi butoniere, din pâlcurile de mure.
Din zări, apusuri si-au vândut mantaua,
Pe-atâta pulbere de praf, de puşcă,
Pământului învesmântat în roua,
Când Var-a adormit şi nu mai muscă.
Săgeţi în valuri au împuns văzduhul
Când lacrimi nalte-au tresărit pe umbre,
Sub paşii cu arome de crepuscul,
A sufletelor ce îşi şoptesc amoruri crude.
