“Când îți scrii cea mai frumoasă pagină în cartea vieții tale, soarta cu veșnica ei ironie varsă cerneala peste foile care urmează.”
Nu plânge că te dau uitării,
Și nici nu plânge că te las…
Sosit-a ceasu-nstrăinării
Și ceasul bunului rămas.Se rupe-un lanț plin de tărie
Ca firul cel mai subțirel;
Când soarta vrea așa să fie,
Zadarnic vrei să faci altfel.Și nu mai e nimic în stare
Să-ntoarcă vremile-napoi
Și-acea iubire-atât de mare
Ce-a fost odată între noi.Rămâi tu, dar rămâi cu bine,
Rămâi cu suflet liniştit…
Un dor se duce și-altul vine
Și vei uita că te-am iubit.Veronica Micle (22 aprilie 1850 – 3 august 1889),
Nu plânge