Eternitate

O poezie de Max Blecher.

Pașii ne cunosc abisul
Trupul ne plimbă cerul
Furtuna pierde bucăți de carne
Tot mai vagă tot mai slabă
Este un început albastru
În acest peisaj terestru
Și altul răzbunător
Ca un deget tăiat
Vezi doar ce femeia se rostogolește
Ca un fus
Și copiază delta ei
Pe delta apelor.

Max Blecher (8 septembrie 1909 – 31 mai 1938)
Eternitate (volumul Corp transparent – 1934)

eternitate

(grafica: Igor Morski)

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Adaugă comentariu