Un poem cinematic. Și câteva momente de liniște sufletească.
Există locuri pe lume care au o rezonanță aparte. Mai ales dacă nu ai fost vreodată acolo și, prin urmare, imaginația îți este liberă să zboare după cum îi e voia. Iar din când în când, îți apare în cale câte un moment filmat care îți confirmă că lucrurile sunt așa cum și le-ai imaginat.
Și aproape că îți este teamă. Nu cumva acolo, în loc de realitate, este filmată o nălucă? O năluca pe care și tu ai visat-o.
Un film de Gabriel Menassier, pe muzica fratelui său, Christophe Menassier.
