A mai trecut o altă dimineaţă
Prin gara tânguirii noastre,
Când pe peroane, flori de ceaţă,
Îşi trimiteau bezele-albastre.
A mai trecut un răsărit,
Prin aerul ce-l respirăm comun
Când zările haine, s-au oprit,
Din dansul lor cel autoimun.
A mai trecut, o altă şoaptă,
Prin suflete rămase pe afară,
Când buzele-ţi de pară coaptă
Mi le aşez pe mucul de ţigară.
A mai trecut…