Adesea ochii ţi-i zăresc pe ramuri,
De singure şi triste braţe de copaci,
Sub care tu îţi oblojeşti, prin fumuri,
Toamna ce-i aprig fugărită de gonaci.
Adesea… eu te regăsesc prin iarba
Ce buzele-mi acaparează că o hidră,
Când Toamna sadic îmi opreşte limba
Ce-ţi curge printre şolduri de clepsidră.
Adesea, mi te-aduc cu buzele la tâmplă
În elegia frumuseţii dintre două clipe,
Să mi te-aşez în tot ce mi se-ntâmplă
Atunci când Doamna mi te toarnă-n cupe.