Pentru un oraș ca Bucureștiul, bălțile sunt o priveliște comună (da, chiar și atunci când nu plouă…). Prin urmare, greu de crezut că frumusețea și bălțile ar putea să încapă într-o singură formulare.
Bălți arhitecturale. Astfel și-a denumit micul proiect Madeleine Digangi – o serie de fotografii care prezintă crâmpeie ale New York-ului reflectate în bălțile de pe străzi.
Și, nu știu de ce, privindu-i fotografiile, îmi vine în minte o melodie veche.
Long as I remember the rain been comin’ down / Clouds of mystery pourin’ confusion on the ground / Good men through the ages tryin’ to find the sun / And I wonder, still I wonder who’ll stop the rain.
