De multe ori… eu,
Cu suflet rece de ateu,
Cer patima plăcută a beției,
Slovei dulci a poeziei.
De multe ori… eu,
Doresc să fiu Morfeu,
Să pot preface vise,
În împliniri, ce nu-s ucise.
Cu suflet rece de ateu,
Eu mă dezleg de orice zeu!
Dau sufletului meu hrană,
A Înțeleptului dojană.
Cer patima plăcută a beției,
Iubirii și melancoliei,
Dorurilor chinuitoare –
Și clipelor ucigătoare.
Slovei dulci a poeziei,
Îi simt izul și tihna sihăstriei.
Icoana este slova sfântă,
Și-altar mi-e gândul ce cuvântă!
Slovei dulci a poeziei,
Cer patima plăcută a beției,
Cu suflet rece de ateu,
De multe ori… Eu!
