Să vii la noapte să-mi săruţi lobul urechii,
Când Luna în fereastră îmi zâmbeşte,
Iar aşternuturi deplâng lipsa neperechii,
Ce timpul între două respiraţii îl opreşte.
Să vii la noapte, să te sărut pe coapse,
Când mierea nopţii în suspine se topeşte,
Şi trupurile de voaluri ne descoase,
Iar Marea cu un roi de stele ne-n-veleşte.
Să vii la noapte, am să-ţi ţin un loc sub cerul,
Prea înstelat de-atâtea idealuri şi destine
Şi-am să-ţi descriu la ceas târziu fiorul,
Ce zbate mări sub ţărmurile din mine.
