Uite iubito cum din cer cad mii de stele
Și-n palmă vise albastre ne așează,
Cu țurțuri pogorâți din gânduri paralele,
Sculptând a sufletelor noastre oază.
Și uite cum troiene-au început să iasă,
Din străzile pustii, rănite-n frunze,
Când focul aprig se-ntețește-n casă
Și tu mă ai cu-atâtea sărutări pe buze.
Am pieptul plin de-atâta dulce viscol,
Când fericit, eu te privesc în iarnă care,
Ca un imaculat de alb spectacol,
Ne este prima, absoluta sărutare.
