Iarna lipsei tale

Iarna palmei mele-mi plânge,
Cand tu mă strigi de după zare,
Cu-atâtea amintiri de verde sănge
Printre troienele-mi atât de-amare.

Cu arma zâmbetului tău mă plimbi,
Printre tăciuni de albastră lamă stinsă
Și inima tot mai mereu mi-o schimbi,
Pe-un plop, ce de atâta timp nu mai există.

Și cum eu aș putea să înțeleg când pleci,
Cu urme reci, în voalul tău de alb cleștar,
Lăsând doar glastre singure și seci
Ce te așteaptă în zadar?

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Charlie Sierra

Charlie Sierra De același autor

Indragostit pana la refuz de apusuri si rasarituri. Fascinat de Osho. Visator incurabil. Cazut din ceruri, undeva in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic. Adora Italia toamna. Ascultator de Poets of the Fall, Jack Savoretti, Kristina Train. Filme preferate "The Shawshank Redemption", "The Bucket List". Actori preferati: Jack Nicholson si Morgan Freeman.

Recomandări

Adaugă comentariu