Tu treci, desculță-n dimineața asta,
Pe ulița ce-mi șade-n gânduri
Și te privesc urcând pe coasta,
Ce-mi stă peste orchestra de alămuri.
Și te admir cum te strecori tiptil,
Cu bluclele-ți fără de leac,
Prin vântul ce te mângâie gentil,
Ca pe-un fragil buchet de liliac.
N-am nici un dubiu c-ai urni
Toată iubirea din această lume,
Când ai putea cu ochii tăi porni,
Un uragan sau pogorâ o stea fără de nume.
Tu treci, că aerul ce dulce-l prind,
Când te inspir ca pe o briză
Și vrând, ca să te prind mă-ntind,
Spre steaua ta, ca o abscisă.
