Într-un ochi de oglindă, faldurile nopţii
ne-opresc timpul
pe strada Mântuleasa.
Intersecţii de raze şi umbre,
punţi către cer.
Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei.
Razele sufletului oglindesc
mozaicul paşilor mei prin întuneric.
Prin lumina felinarelor,
aripi de îngeri sfâşie tăcerea.
Prelinse în urmă, două din umbrele mele
se întind către cer.
Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu… în eu…
în eu… în tu…
Îşi caută urmele noastre în timpuri.
