Este atât de trist faptul că realizăm că toate speranțele noastre ca un om bun să fie conform așteptărilor, iar dovada este exact opusul.
O primă impresie, a ta, ce îți spune că este o persoană inteligentă, simpatică, dar de fapt nu depune niciun efort pentru a păstra acea impresie, ci doar trăiește în imparțialitatea momentului.
Apoi ușor, impresia cade în faditatea gândirii gregare, și ulterior, realizezi cât de amorf începe a se comporta, atât cât poate cădea cineva in platitudinea unui mesaj dat la timp.
Nu poate deranja ceva la fel de mult, ca o persoană, de la care aveai anumite așteptări, iar persoana aceea îți demonstrează cât de des ne înșelăm. Cât de des ne mințim singuri. Cât de des cădem în desuetudine. Cât de des suntem mințiți. Cât de des suntem înșelați.
Dragul meu călător, tu mă poți înțelege. Ești rodul gândurilor mele. Înțelegi ce este promptitudinea. Înțelegi noțiunea de corectitudine. Înțelegi valorile mele, la care țin așa de mult!
Este atât de trist când realizăm că singurul aspect ce ne înțelege este textul scris de noi. Propriile noastre persoane pot fi înțelese doar prin cuvintele atât de grăitoare, atât de expresive, atât de liniștitoare, atât de dulci.
Cu toate acestea, mereu vom fi în pragul experimentului. Vom testa noi decepții, fericiri, tristeți. Vom fi în extaz, și vom decădea la fel ușor. Astfel încât, mereu trebuie să trăim ca și cum ar fi ultima zi, să ne bucurăm de fiecare moment, indiferent de productivitatea sau negativitatea momentului.
