Desprinderea umbrei mele

Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!

E seară, târziu. Străbat o stradă palid luminată
de becul stâlpilor, case lipite, strâmte,
pare că timpul s-a închis.
Singuri, paşii mei răsună; în depărtare, adânc,
doar umbra mea fidelă mi-i recunoaşte.
La colţul străzii un gard ruginit, o poartă de fier întredeschisă,
curtea în care zac aruncate prin iarbă bucăţi de piatră,
inscripţii abia desluşite: נשמה… לנצח… מעבר… שליפה *
îmi atrag privirea
spre casa părăsită cu aerul unui templu coral.

Ecoul slab al unui cândva-undeva … – acorduri ireale –
urme de paşi făcuţi într-un alt timp mă cheamă înăuntru.
Ca-n transă fac doi, trei paşi… în faţă, desprinsă uşor de mine,
umbra mea întoarce capul, mă priveşte,
înaintează spre templul cu o nouă, ireală, lumină.

Spre Ea se-apropie Umbra, conturul unui tânăr,
se privesc, se-mbrăţişează,
privind, acum, imperceptibila lor îmbinare îmi pare o singură umbră,
gândul (al meu, desigur!) mă-ntreabă nedumerit:
– A cui e Umbra asta, a cărui om e umbra ce din senin apare?
instantaneu veni răspunsul Umbrei:
– Sunt Umbra unui om ce şi-a înşelat sufletul,
rătăcitor fiind de-atunci!

Pe zidul templului se derulă-ntr-o clipă viaţa întreagă a unui om…
– Ce grea pedeapsă urma, cu rătăcirea eternă, să plătească!
Tributul celui ce sufletu-şi înşeală, ce minte şi răneşte,
ce-şi calcă cuvântul, legământul şi lumina,
al celui care-şi uită iubirea.

O singură salvare – ca Umbra să-ntregească ce-a rupt omul
din patimi, din temeri, din orgolii…

De-atunci sunt mii de vieţi în care Umbra sa călătoreşte
ca să repare, în timpuri, tot ce-a stricat un om.
De-atunci şi el şi Umbra-şi caută perechea-umbră,
Iubirea – salvarea sufletului gol.

Din cer, fulgi albi, mici fluturi, pluteau
deasupra acelor umbre îmbinate,
un dans uşor sub palide acorduri, suave ritmuri
prin care mă privesc intens şi rugător,
cerându-mi aprobarea.

Zâmbesc privindu-i regăsiţi,
înconjuraţi de razele de lună, de licăriri de stele.
Tacit le-aprob plecarea, depărtarea şi prelungirea-n templu…
În fond, e umbra-mi dragă, dublura mea,
simbolic redată în această viaţă.

• ebr. – Suflet … Veşnic … Dincolo de … Regăsire

Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu