Ascunde-mă-n căușul umbrei tale
Și lasă-mi zâmbetul să cadă,
Pe pașii ce îți stau pe nori agale,
Când asfințitu-i copt fără de pată !
La ceas târziu când arde dulcea Lună,
Mai stinge o țigară-n triste frunze,
Apoi îndeamnă întunericul să vină
Și să ne-așeze mângâieri pe buze.
E o mireasma de-nceput toamnă
Și gândul mi te poartă-n albe tâmple,
Tu prea devreme, minunată doamnă,
Ce-atâtea cupe cu-amintiri îmi umple.
