Dar zilele acestea, iubito, cum de sunt,
Atât de diferite, din cer până-n pământ?
Apusuri ce ne lasă plutind peste visare
Cu șoapte și păcate ce licăresc în mare.
Natura ce renaște din soarele cu dreptate,
Iar gânduri și suspine ți le trimit departe…
Nopți reci sau calde ce par făr’ de sfârṣit
Când te trezești adesea cu gândul împietrit…
Pădurea care doarme când eu veghez la tine
Iar tu îngâni zâmbind, ce-i rău și ce e bine..
Dar zilele acestea, iubito, sunt văpăi
Ce ard necontenit la fel ca ochii tăi.
Şi viaţa-mi năpustind-o şi-n noroi şi-n stele
Mă plimbă-n orizonturi în gravul dans de Iele
Şi fac din muritoul prin ţarini umblător
Un colduşi la picore-ţi şi-un mare ziditor.
Dar zilele acestea nu vor avea amurg
Că ai făcut din mine, iubito, demiurg.
