Și ai deschis fereastra, ai lăsat-o să plece
Să se bucure de libertate – afară se face rece
Să se piardă-n depărtare, să poarte al tău gând
Să ducă pe aripi mai mult decât un cuvânt.
Rămâi și o privești cum aripile și le desface
La-nceput timid, de parcă ar fi stângace
Dar deodată o vezi cum ea se grăbește
Să ajungă către înaltul pe care îl iubește.
Cu celelalte păsări se amestecă zbătând
Aripi ieri închise-n colivie, astăzi dansând
Un dans ce-mprăștie a sa bucurie și ciripit
Povestind că nimic nu a uitat din ce a iubit.
