Oricât de dragi ne sunt părinții
când pleacă –noi pe urma lor –
ne regăsim în suflet spaima
de-a nu fi spus că ne e dor
și câte nopți frumoasa mamă
ne-a îngânat dumnezeiesc
ne adunam cu greu din toate
uitând să-i spunem – te iubesc!
în lumea noastră mult prea mare
e loc și de părinți, dar, vai,
dispar și sfinți din calendare
cu mult prea bunul nostru trai.
Secătuim pe dinlăuntru
înmugurim, dar n-avem flori,
părinții ni s-au dus și sfinții
mai plâng și azi de dorul lor!
