Un altfel de omagiu adus lui Stanley Kubrick.
Marele Stanley Kubrick a fost și un desăvărșit maestru în folosirea “punctului de fugă”.
Perspectiva lineară ţine cont de modul în care ochiul uman percepe spaţiul şi obiectele pe măsură ce distanţa şi poziţia privitorului faţă de ele se schimbă. Câmpul vizual are forma unui con cu o deschidere de aproximativ 53 de grade, al cărui vârf pornește din ochiul privitorului şi se lărgeşte pe măsură ce distanţa creşte la infinit. Obiectele din prim-plan apar mai mari, deoarece ocupă toată suprafaţa retinei, iar cele din planul îndepărtat apar mai mici (din acest motiv, perspectiva lineară mai poartă denumirea şi de proiecţie conică). În arta academică perspectiva lineară este considerată singura modalitate de redare corectă a spaţiului, motiv pentru care a mai fost numită şi perspectivă ştiinţifică. Imaginile care folosesc perspectiva lineară pornesc de la premisa că există un punct fix de observaţie din care este examinată scena. Acest punct de vedere al privitorului se proiectează de regulă pe linia orizontului, în aşa-numitul punct de fugă.
Un montaj realizat de către Kogonda, cel care a semnat și excelentele montaje realizate din filmele regizorilor Wes Anderson și Quentin Tarantino.
