Cinci întrebări și cinci răspunsuri. Cu Marin Moraru.
În film de ce nu mai jucaţi?
Ce să fac? Cu beep-uri d-astea de nu te mai saturi de ele – “’te-n gură, ’te-n nară, ’te-n suflet” şi alte lumânări… Asta este oribil, aşa ceva nu se poate! Ei cred că sunt “reali”, că sunt normali, că asta-i realitatea. Cum pot eu să mă duc să fac aşa ceva? Cum pot eu să deschid gura să zic “’te-n nară”? Spune-mi şi mie. Toate filmele româneşti fără asta nu există. D-asta nu mă duc la film. Nu se poate aşa ceva…
Aţi observat că filmele româneşti primesc tot mai multe premii în festivaluri?
Da, datorită politicii se dau premii. Şi indienii primesc. Şi coreenii. Şi noi dăm premii, care nu sunt de valoare, dar din punct de vedere politic fac bine.
La teatru de ce nu vă mai duceţi?
Pentru că văd urâţenii, trebuie să le spun ce am văzut şi nu pot să-i mint. De obicei le spun că am alte chestii de făcut.
De ce anume vă este dor?
De tinereţe, de copilărie, când nu ştiam nimic şi totul era pozitiv.
Ce vă doriţi acum?
Să îmi consum amintirile.
Marin Moraru
(fragmente dintr-un interviu acordat cotidianului Adevărul)
