Aş îndrăzni să-ţi spun poveşti
Frumoase, multe, fermecate,
Şi-aş legăna visarea-n veşti
Din patru colţuri. Dar tu eşti
De mult plecat, mult prea departe,
Iar gându-mi răvăşeşti.
Când sub striviri de dor mă sting,
Pe spini de timp leg amintirea.
Las stelelor ce-aş vrea să plâng,
Să-nnec încet un plâns nătâng…
C-aşa mi-a fost să-mi fie firea
Din dor curgând.
Şi m-aş minţi că încă vrei
Să mă iubeşti ca-n tinereţe,
Când te lăsam sub blânzii tei
Bucăţi din sufletu-mi să iei.
Şi-acum dai timpului să-ngheţe
Sclipiri din ochii mei.
Iar zile curg, eu îmi petrec
Sub ochi de nor ce mi-a rămas.
Mă-mpiedic, mă ridic şi trec
Drept inocentă și-nţeleg
Că realitatea-i un întreg
Ce sufletul mi-a ars.
Frumos. Felicitări