Cântec, farmec și magie!
Fără să băgăm de seamă,
O întreagă poezie
Șade în cuvântul Mamă.
Nimeni n-are să-nțeleagă
Inima cum se destramă
Între griji și agonie.
Știe sigur doar o Mamă!
De la primul gângurit
Pân’ la ultima suflare,
Permanent și negreșit
Tu ești tot ce Mama are!
Când în viață singur pleci
Iar acas’ rămâi în ramă,
Grija Mamei e pe veci:
Îți e bine sau ți-e teamă?
Doar prin tine ea trăiește,
Ar muri de frig și foame,
Nu că-i regulă sau lege;
E instinctul unei Mame!
Când acasă te mai duci
Tu ascultă ce te-nvață!
Nu uita cum timpul fuge,
Mergi mai des, cât e în viață!
