şi-ți sunt o străină
la masa asta de patru persoane,
împărțim un pahar de apă
pe a cărui gură
ar mai avea loc
încă o pereche de buze.
niciodată e un cuvânt adânc
ca o prăpastie halucinantă
în care sufletele noastre,
alunecând printre golurile de aer
refuză să îşi mai unească palmele.
Ne-am isprăvit
Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi. Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar
sau prin intermediul unei donații.
Mulțumim.
