Tăcerea cailor mei împușcați în suflet,
a spart orgoliile tuturor.
Alergau verde când cineva
le-a întrerupt fuga spre trecut.
Căluții mei au scuturat din cap,
au nechezat a moarte
și-au căzut în genunchi în fața lumii.
Au venit apoi copiii râzând
și i-au încălecat așa…îngenuncheați cum erau.
Iar eu am știut atunci,
că moartea mea, de-abia acum începe.
De același autor
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
