în sufletele tuturor
stau scrise veacurile,
cu răni neatinse de nimeni.
inimile noastre aşteptânde,
umblate-n lung şi-n lat
de prea multă lume ostenită,
adăpostesc glasurile lor:
timpul nu uită!
el trece doar…
în cea mai perfectă linişte,
nepăsător,
ca o pisică neagră pe drumuri neumblate
în mijlocul nopților fără veghe,
zâmbeşte armonios
şi-n palma lui eternă
culege pe nesimțite secunda din noi,
la nesfârşit.
oglinda cea de mâine reflectă deja,
goliciunea noastră neînțeleasă.
