Emil Cioran a renunțat la limba română pentru a se distanța de admirația pe care în tinerețe a aratat-o fascismului. Cel puțin așa insinuează criticii din presa germană.
Apărute la editura Suhrkamp sub titlul “Despre Germania”, scrierile pro-fasciste ale lui Emil Cioran din perioada 1931 – 1937 au stârnit o adevărată furtună în presa germană.
Într-o recenzie publicată în Die Welt, cunoscutul critic Fritz J. Raddatz afirmă că acestea depășesc cu mult scrierile pro-fasciste şi xenofob-rasiste ale unui Ernst Jünger, Céline sau Ezra Pound şi se întreabă dacă nu cumva opera lui Cioran ar trebui recitită şi reinterpretată din perspectiva acestor scrieri, se arată în cadrul unui material difuzat de RFI.
“Cunoscutul critic şi specialist pentru literatura est-europenă, Karl-Markus Gauss, precizează în „Neue Zürcher Zeitung“ că Cioran fusese un susţinător al organizaţiei antisemite „Garda de fier“ şi implicit un admirator al lui Hitler. Trecînd în revistă celelalte scrieri ale lui Cioran, Gauss sugerează şi el necesitatea cercetării paralele a scrierilor româneşti şi franceze, pentru a stabili eventuale afinităţi ideologice. Ziarul „Frankfurter Rundschau“, în schimb, se întreabă dacă Cioran nu cumva a vrut să se distanţeze de aceste deraieri, renunţînd să mai scrie în limba română, preferînd-o pe cea franceză.”
În afirmațiile criticilor germani există, desigur, o doză de adevăr. Însă, în opinia mea, există și o doză de senzaționalism ieftin, nepermis unor jurnaliști de calibru. Apocalipsa după Cioran…
