Flori ofilite

Ca şi cum mi-am sfărâmat fiinţa,
mi-am dărâmat simţirea,
iar sufletul meu a căzut dinaintea ei.
Nu am vrut decât o secundă de eternitate.
Vraja…
Eu am fost frumuseţe, ea a fost ceva.
Altceva…
Împreună am fost o catastrofă,
sens, durere.
Ipocrizie…
Nemernicie, suflete curate, uitare, groază.
Nimicuri…
Frumuseţe şi mizerie umană…
O iubire nesănătoasă!

(Din volumul Poeme decadente, 2015)

flori-ofilite

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Claudiu Marghiolu

Claudiu Marghiolu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu