Iar facebook poate face cu ele tot ceea ce dorește.
Nu, nu este o glumă: după “dispariția fizică” a unui utilizator, toate amintirile pe care cu atât de multă nonșalanță le-a împărtășit online devin proprietatea rețelei sociale. Iar facebook poate face cu ele orice dorește. Fie că sunt imagini, fie că sunt filmulețe, fie că sunt simple gânduri. De pildă, le poate folosi în cadrul unor campanii publicitare. Sau poate crea o versiune virtuală a utilizatorului. Pe care să o “aducă la viață”. Și la fel este și în cazul Twitter. Și al celorlalte mari rețele sociale. Și cu toții riscăm ca amintirile noastre să devină proprietatea lor pentru simplul fapt că, neștiind acest lucru, bifăm că suntem de acord cu politica de confindențialitate. Fără ca măcar să citim un singur rând…
