Am aşteptat să vină vara, însă magnolia ce mi-ai trimis-o în primăvară, s-a ofilit de dorul tău!
Am aşteptat să vină toamna, însă nisipul de pe tălpile noastre, ce l-am adunat în vara visului ascuns, s-a amestecat cu cel prizonier al mării !
Am aşteptat să vină iarna, însă frunzele uscate pe care am rătăcit în pădurea de salcâmi, ascunşi de toamna cea ploioasă, au rămas amorțite în ultima lor împreunare!
Am aşteptat să vină primăvara, însă iarna a închis, cu ţurţurii ei argintii, drumul dintre naştere şi renaștere!
Va veni iar vara? Va aduce cu ea visul ce a acoperit marea noastră?
Va veni iar toamna? Va aduce cu ea ploaia doar prin ochii tăi?
Va veni iar iarna? Va aduce cu ea mantia simţămintelor mele?
Va veni iar primavara? Va aduce cu ea magnolia ale cărei petale cădeau sub sărutul tău?
Patru zări,
Cât o mie de visări.
Patru anotimpuri,
Cât o mie de săruturi!
