Să fiu din nou copil, prin ger,
Să hoinăresc printre nămeți,
Să cânt colindul: Leru-i, ler!…
Lacrima dalbei dimineți.
Copilăria-n visuri o împodobesc,
Mă prind în jocul fulgilor de nea,
Copii pe uliți aleargă și zâmbesc,
În Ajun îi întâmpină minunea…
Mi-e dor să fiu copil din nou,
Să m-odihnesc l-al mamei sân,
Vocea-i duioasă să-și facă ecou,
Mereu cu dorul ei am să rămân!
Ascult povești la gura sobei
Și întâmplări cu zmei și prinți.
Un ceai de tei – dulceața vorbei
Și Doina – cântec sfânt ce-l cânți.
Mi-e dor să stau pe prispă la bunici,
Să gust vin fiert și mere coapte…
Zilele să-mi fie iar duminici,
Copilăria – vis în astă noapte!
