Fericit nu poți fi decât
dacă te adăpostești în sufletul cuiva
proaspăt ieșit din placenta singurătății
și nu dintr-o cămașă de forță
vrei să aparții unei lumi rămânând liber
Strigă că ai nevoie de-o inimă nouă,
de ochi, de alte atingeri, de alt por
și până-n zori ți se va aduce inima,
ochii, mângâierile
și filmul în care vrei să trăiești,
să-ți recunoști viața, trupul și ziua
Dar oprește-te în a fi
un om nefericit care râde…
Daniela Pârvu Dorin
Facebook | De același autor
Sunt psiholog si scriu pentru si despre suflet. Am publicat două volume de versuri: Mi-e nervul aprins (1995) și Arta de a plânge (1997). Nu mi-a plăcut niciodata ideea de “poezie feminină” sau invers. Cunoașterea și coborârea în sine nu au sex... ca îngerii...