Nu ştiu dacă plec, unde sunt uneori sau dacă mă-ntorc - e un veritabil blestem! Să n-ai linişte, drum drept, să n-ai somn... Toţi de pe margine sunt îmbrăcaţi în negru cei din morminte-şi vor
Cuvintele-s nervuri de frunze de tine, de mine ascunse... lacrimă din pleoapă-n pleoapă dragoste din şoaptă-n şoaptă, ochi ascuns de căprioară în tăceri de niagară... de ieri, de lacrimă, de dragoste de cuvânt şi ardere
Un gând mi-a-nflorit, rămâi pe loc! dorința e una... strânge-mă-n brațe ca pe un anotimp dezfrunzit dar nu ca altădată arătându-mi iar rănile una câte una ca și cum după urme de ciută ai umbla
Fericit nu poți fi decât dacă te adăpostești în sufletul cuiva proaspăt ieșit din placenta singurătății și nu dintr-o cămașă de forță vrei să aparții unei lumi rămânând liber Strigă că ai nevoie de-o inimă
După atâta trudă, abia îmi aparţin în anotimpul ce vine cuminte azi port umbră-n loc de haină- şi mă gândesc să trag peste mine sufletul tău nu fac o dramă că vara-i pe sfârşite dar