După atâta trudă, abia îmi aparţin
în anotimpul ce vine cuminte
azi port umbră-n loc de haină-
şi mă gândesc să trag peste mine sufletul tău
nu fac o dramă
că vara-i pe sfârşite
dar toamna mi te-oglindeşte in fereastra de zi…
simt totul ca pe-un nou început
dar mi-e teamă!
mi-e teamă să închid ochii
înserarea să nu-mi devină nemărginită…
de aceea am nopţi albe şi zile gri!
când spun că mi s-au furat toate bucuriile
vii tu să-mi pui peste tristeţe balsam!
iubesc toamna, te iubesc şi pe tine,
te-aştept… mai cred in vise,
că… visuri nu mai am…
Daniela Pârvu Dorin
Facebook | De același autor
Sunt psiholog si scriu pentru si despre suflet. Am publicat două volume de versuri: Mi-e nervul aprins (1995) și Arta de a plânge (1997). Nu mi-a plăcut niciodata ideea de “poezie feminină” sau invers. Cunoașterea și coborârea în sine nu au sex... ca îngerii...
…de aceea