Izvor de apă vie este fântâna vieții,
Ce-astâmpără setea oricărui trecător,
Revarsă puritate în zorii dimineții
Și stinge văpaia-n amurgul arzător.
Prin ochi de-argint privește către cer,
Fântâna tămăduitoare din abis,
Învăluită în lumină și mister,
Plină cu lacrimi de rouă din paradis.
Oglinda de cleștar pulsează-n desfătare
Și ploi de stele îi inundă adâncul,
Fântâna e tunelul de comunicare
Prin care-și dau mâna cerul și pământul.
În apa limpede se reflectă cerul
Și în susur magic izvoarele curg,
În unduiri tainice se-adună misterul
Când scârțâie fântâna în amurg.
Rătăcind pe-a destinului mână,
Ca orice pelerin însetat de dor,
Mi-am potolit ades sufletul la fântână
Sorbind din elixirul bogatului izvor.
