în lumea firelor de praf
evanescenţe rotitoare
în jurul veşnicei robii
nu vom afla nicicând repaus
nici vreun răspuns pentru iubiri
frumoasa mea durere zâmbitoare
vom şti doar ce-am ştiut întruna
cum am plecat făr-a sosi
că a iubi ne e totuna
cu a muri cât mai puţin
şi fără să rămânem vom rămâne
vom zgâria c-un gând uitarea
gândiţi de o iubire ce ne naşte-ntruna
cum naşte marea valul plin
că a muri ne e totuna
cu a iubi cât mai puţin
(din volumul Crânguri de portocali, Editura Brumar)
