Fiecare om cară după sine propriile secrete. Și propriile amăgiri.
Poate, într-o dimineață, plimbându-ma prin aerul sticlos,
și uscat, voi privi înapoi și voi zări miracolul:
nimic în spatele meu, vidul în urma
mea, ca teroarea unui alcoolic.Apoi, ca pe un ecran, copaci, case și dealuri
se vor strânge brusc pentru obișnuita amăgire.
Însă va fi prea târziu: eu voi continua să merg în tăcere,
printre oamenii care nu privesc în urmă. Eu și secretul meu.
Un scurtmetraj realizat de italianul Mario Brioschi.