Se așterne ceata peste orașul adormit
Precum o boala ce se raspandeste-ntr-un corp sanatos
Particule mici de apa plutesc în aerul rece de dimineață,
Asta e o zi de primavara întristata.
Vântul rece împrăștie un iz de iarna peste sufletele înflorite,
Amintindu-ne ca iubirile sunt trecătoare, nimic nu e etern.
Însă, eu te port adânc în gânduri și-n vise, te tatuez în suflet
Și te scriu în versuri, ca sa nu te pierd.
Trec corbii, in zbor, se duc în zarea-n întunecata
Si iau cu ei franturi din ceata, o risipesc precum fumul de tigara,
Lasand sa patrunda de printre nori lumina cereasca,
Ce scalda in caldura o alta zi de primavara.
