Trandafirilor,
Pentru care vei ucide vena ce pulsează viața. Acea venă plină de viață și amestecată cu un sentiment de ataraxie apatică.
Îți vei petrece zilele numărând petalele lor până la crepusculul lor uscat.
Îți vei înfige mâna în spinii lor pentru un dans de împrumut.
Spinii delicați și amorezați își vor confecționa haine stilate din petalele
Umplute de sângele timpului alb îmbătat de un Sauvignon sălbatic;
Vei număra fiecare petală, fiecare spin, fiecare zi de toamnă,
și când timpul va începe să se predea neînduplecat,
și când venele petalelor vor fi atât de subțiri,
te vei încrimina pentru tot ceea ce a fost prea mult
și pentru ceea ce a fost prea puțin.
Te vei învinovăți că petalele s-au făcut roz în loc de roșu,
te vei învinovăți că petalele roșii s-au carbonizat de fierea timpului acră precum
lămâiul.
Te vei distila în petale așa cum norii albi ai lui Einaudi
s-au distilat în înghițirea cerului trandafiriu
dar chiar și dacă vei înfrunzi, chiar dacă ploaia te va regăsi în grădina de trandafiri,
vei rămâne tăcut…și dacă licoarea nedistilată din norii albi
ți-a îmbătat inima
vei rămâne ataraxic. tăcut. catatonic. nu vei interpreta pe clape asurzirea țipătului.
Vei lăsa degetele să se așeze simetric pe corzile inimii
și nu vei lăsa ca sufletul tău să ia forma frunzelor arse.
