Dezastru bacovian

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Nu ştiu dacă plec, unde sunt uneori
sau dacă mă-ntorc –
e un veritabil blestem!
Să n-ai linişte, drum drept,
să n-ai somn…
Toţi de pe margine sunt îmbrăcaţi în negru
cei din morminte-şi vor trupurile-napoi –
ce dezastru bacovian!
Nu poţi reînvia în nicio dimineaţă
te dor ploile, fricile…
nimic nu ramâne din noi!
Numai golul ce se-adânceşte în tine
şi te ţine viu…
până-ntr-o zi când
cineva aprinde-n beznă stelele –
şi eşti salvat!
Exact când lumea se pregătea să moară
sau să plângă, nu mai ştiu…

Daniela Pârvu Dorin

Daniela Pârvu Dorin Facebook | De același autor

Sunt psiholog si scriu pentru si despre suflet. Am publicat două volume de versuri: Mi-e nervul aprins (1995) și Arta de a plânge (1997). Nu mi-a plăcut niciodata ideea de “poezie feminină” sau invers. Cunoașterea și coborârea în sine nu au sex... ca îngerii...

Recomandări

Adaugă comentariu