Nu mai știu

Nu mai știu cum să pășesc acum
Peste răni care minează drumul,
Scut contra cuvintelor să-mi pun,
De pe suflet cum să scutur scrumul,

Nu mai știu cum să privesc la cer,
Cu ce ochi neobosiți de vreme
Stelele-aruncate în eter
Să le-așez pe toate în poeme.

Nu mai știu măcar dacă eu sunt
Și ce-ar folosi de-aș înțelege?
Marșul lumii cel atât de crunt
Lanțuri la picioare vrea să-mi lege.

Nu mai știu inima să-mi feresc
De otrava lumii cea letală,
Gândurile toate le smeresc
Într-o renunțare triumfală

nu-mai-stiu

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Emilia Amariei

Emilia Amariei De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu